PAMFLET

Prima dată când te-am văzut eram la grădina zoologică, la secţia "animale domestice". Erai ocupat să-ţi savurezi gustarea de amiază. Am fost şocată de adidaşii tăi şi eram sigură că-s de firmă. De fapt, eram sigură că tu însuţi aparţii vreunui neam mare. Altfel nu îmi explicam lejeritatea ta în timp ce-ţi luai gustarea, cât şi graţia cu care rupeai bucăţică cu bucăţică. Te-am contemplat câteva minute în şir, iar tu nici măcar nu m-ai remarcat. Apoi mi-am dat seama că grupul cu care eram se îndepărtase considerabil, aşa că a trebuit să plec. Ce-i drept, cam greu şi cu capul sucit în direcţia ta.

În următoarele două zile, gândul mi-a fost numai la tine. Mă gândeam la pielea ta rozalie. La zâmbetul tău. La piercingul din nas şi la părul scurt, dovezi clare ale faptului că NU, nu puteai fi fan Justin Bieber! Şi nici nu ştii cât mă bucuram pentru asta.

Dar, pe lângă sentimentul de bucurie şi linişte pe care îl aveam, mă stăpânea şi o tristeţe: accea că, în tot timpul cât eu te-am sorbit din ochi, tu nici măcar nu m-ai observat, nu ai schiţat niciun gest de atenţie la adresa mea. Şi nu cred să fi existat fiinţă mai tristă ca mine în toată lumea...

Însă, după câteva zile, am avut ocazia să te revăd. O, şi ce bucurie am avut atunci! Îmi pierdusem glasul, încercam să spun câte ceva, dar nu reuşeam. Fiindcă da, vorbeai cu mine! Ştiu că atunci, tot ce am reuşit să fac a fost să răspund pe jumătate la întrebarea ta: "Floren...", după care am leşinat. Mă întrebaseşi cum mă cheamă...

De atunci nu te-am mai văzut şi, în tot timpul ăsta, viaţa mea a fost mizeră. Nu mi-am mai găsit plăcerea în absolut nimic. Nici măcar în shopping sau cursuri de dans oriental. Nimic nu mă mai mulţumea. Stăteam toată ziua şi mă gândeam la tine. Mă acuzam de prostie cruntă pentru faptul că, atunci când avusesem ocazia, nu te întrebasem nimic. Nici măcar cum te cheamă. Nici măcar unde locuieşti. Nici măcar un cont de Twitter sau ceva... Nimic!

Am încercat să te caut la grădina zoologică. Dar nici acolo nu erai. Tocmai îţi dădusei demisia din post. Am cutreierat toate străzile oraşului, am petrecut zile întregi pe banca pe care te întâlnisem, dar fără rost.

Acum câteva zile citeam ziarul când, pe pagina cu ştiri mondene, te-am văzut! Atunci am aflat că te cheamă Dordo şi că eşti proaspăt star de cinema. Şi, pe lângă asta, mai ai şi iubită!

Mi-au explodat creierii. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor! Eram cât pe ce să cred că nu eşti tu în poză, că te confund, când ţi-am remarcat adidaşii. Şi atunci am ştiut că nu mai este nimic de făcut. Ştiam că de acum e pierdut totul.

Atunci am luat hotărârea să termin cu viaţa asta. Mi-am dat seama că nu are sens să trăiesc fără tine. Însă nu aveam nicio posibilitate de a muri. Singura speranţă era Crăciunul. Aşa că am hotărât să mănânc mult, ca să fiu sigură că la Crăciun mor.

Acum e Ajunul. Am 259 de kilograme şi arăt groaznic. Stau la masă scriindu-mi ultimele cuvinte. Şi acestea sunt: AM TRĂIT NUMAI PENTRU TINE!

De la cea mai tristă scrofiţă, Florentina, pentru cel mai chipeş porcuşor: Dordo.

PAMFLET - specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite concepţii politice, aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc.