În primul rând, e sec să scrii atunci când scrie toată lumea. Şi, normal, ce scrie toată lumea... Adică aceleaşi urări, aceleaşi cuvinte prea uzate într-o anumită perioadă a anului. Cuvinte goale, fără rezonanţă. Le citeşti sau le asculţi cu indiferenţa cu care treci strada în fiecare zi, să-ţi iei o pâine.
În perioade de genul ăsta, toată lumea e setată pe clişee. Pe cuvinte fără miez. Care nu îşi au rostul şi nu îşi găsesc locul într-o lume plină şi sătulă de cuvinte.
Apoi, nici măcar nu le văd sensul... De obicei cei cărora le spui, le ştiu deja. Şi ştiu că tu le doreşti chestiile alea. Atunci, de ce să le mai repeţi, ca o maşină stricată? Sau eventual să trimiţi un mesaj la toată lista din telefonul tău. Acelaşi mesaj.
Poate o să spuneţi că nu sunt normală. Şi nu sunt. Poate o să spuneţi că nu sunt om. Cu asta nu sunt de acord. Poate o să spuneţi că sunt doar o adolescentă răzvrătită pe tot ceea ce înseamnă viaţă. Adolescentă da. Foarte. Răzvrătită nu. Deloc.
În concluzie, nu scriu nimic-nimic pentru sărbători. Dar dacă aţi citit cu atenţie, v-aţi luat partea de urări.
Dacă e neapărată nevoie, o să vă mai dau o porţie pe la vară. Atunci când o să port şosetele cu Moş Crăciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ţi părerea!