30 Ianuarie 1989

Acum 22 de ani, pe aceeaşi dată ca şi azi, într-o familie cu doi părinţi şi şase fetiţe, venea cea de-a şaptea. Ligia. O fetiţă plăpândă, mică şi cu probleme cu inima. Doctoriţa moaşă a asigurat-o pe mămică de faptul că bebeluşul nu va trece peste vârsta de 1 an.

A trecut un an, au trecut mai mulţi şi, ca prin minune, inima fetiţei şi-a mai revenit. Copilul a crescut şi a avut parte de o copilărie frumoasă şi fericită în sânul familiei la care se mai adăugaseră doi băieţi şi o fetiţă. Erau acum 10. Numărul perfect pentru cele mai interesante şi palpitante jocuri, pentru şotii perfect regizate şi glume bine desfăşurate.

Apoi, cu timpul, fetele cele mai mari au început "să-şi ia zborul" una câte una, până ce acasă cu mama au rămas doar 4 copii: Ligia şi cei trei fraţi mai mici.

Desigur că acum Ligia era deja în floarea vârstei, împlinită din toate punctele de vedere. Era la facultate, la facultatea pe care o visase, cânta în Biserică, avea muuuulţi prieteni. Dar cel mai important, îşi găsise perechea, jumătatea cu care dorea să-şi petreacă restul vieţii.

Stătea acum în mijlocul familiei reunite ascultând cum i se cântă "La Mulţi Ani" şi se gândea, cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu, la tot ce avusese până atunci. Ba mai mult, trăgând puţin cu ochiul pe după cortina viitorului, întrezărea strălucirea ce îi era rezervată atât pentru viaţă, cât va mai avea din ea, cât şi pentru veşnicie. Era fericită...

Draga mea Ligia... Cred că am exprimat destul de bine [asta spus cu modestie] gândurile tale. Şi acum o să ţi le spun pe ale mele.

Mă bucur foarte mult că am avut [şi am] ocazia de a fi în aceeaşi familie cu tine. Mă bucur că am putut să învăţ atâtea de la tine, şi îţi mulţumesc pentru răbdarea ta în a mă învăţa atâtea. Mă bucur pentru talentul tău din care ne înfruptăm cu toţii. Mă bucur pentru frumuseţea ta [şi Sabin poate să confirme asta]. Mă bucur pentru liniştea din sufletul tău, care se revarsă şi în comportament... şi mai compensează gălăgiaaaa mea. Mă bucur pentru că am ocazia să trăiesc lângă o persoană care chiar trăieşte pentru alţii. Mă bucur că sunt singura care are onoarea să-ţi încălzească picioarele noaptea. Mă bucur că eşti de acord să ne dăm amândouă cu acelaşi ruj. Mă bucur pentru că îmi dai sfaturi în legătură cu vestimentaţia. Şi mă bucur că mi le dai şi altă dată, chiar dacă răspunsul meu e "Şi ce dacă!?". Mă bucur că m-ai tuns. Şi că o să mă mai tunzi. Mă bucur că joci Mikado cu mine şi că nu te enervezi când îţi refuz 5 mişcări la rând. Mă bucur că accepţi să cânţi cu mine. Mă bucur că mă vrei domnişoară de onoare la nunta ta. Mă bucur că îmi apreciezi slabele încercări de a mă îndrepta în anumite domenii. Mă bucur că nu te saturi de vorbăreala mea. Şi de fiţoşenia mea. Şi de toanele mele. Mă bucur că mi-ai apreciat prima [şi sper ultima] poezie. Mă bucur că mă încurajezi în lucruri în care nu am curajul necesar. Mă bucur că mă pui să studiez la vioară, să învăţ la psihologie, să îmi scriu la istoria angliei... MĂ BUCUR CĂ EŞTI SORA MEA!!

Cu drag,

Ioana