Momentan, draga mea chilie e puţin cam... solitară. Adică... De fapt, sunt multe de povestit.
Deci, ultima dată când v-am povestit despre ea, eram la infirmierie. Să nu credeţi că am stat acolo până acum. Însă, în timp ce eram acolo, o asistentă drăguţă, care s-a interesat de mine, m-a pus să-i promit că o să-i vizitez schitul [ooo, daaa, e şi ea din şleahta asta]. Aşa că m-am simţit nevoită să merg pe la ea. Apoi mi-a venit în minte că nu mi-am prea luat rămas bun de la prieteni. Iar prietenii de la care mi-am luat rămas-bun s-au simţit obligaţi să mă invite la masă. Şi-ntre timp mi-am mai şi lipit inima de nişte lucruri lumeşti de care mi-e şi ruşine să pomenesc.
Şi uite aşa am pierdut eu o grămadă de timp, am făcut păcate [am mâncat şi altceva decât mere, etc]... Dar partea bună e că, din când în când, mi-am adus aminte şi am mai lucrat la scara accea de frânghie. Am terminat-o. Acum o fixez.
Dar "politica" s-a schimbat. O să cobor mai des. Scara mă ajută. O să primesc chiar şi vizite [totuşi, nu prea dese şi nu de la oricine].
Mi-am reînnoit şi provizia de mere...
Cam asta e. Deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ţi părerea!