A fost un an cu realizări, bucurii, shopping "la înălţime", distracţie, nopţi pierdute împreună, toate astea combinate si cu tristeţi pe ici pe colo, greutăţi sau dezamăgiri. Dar a fost. Frumos.
Anul trecut pe vremea asta nu ştiam nimic despre handmade. Tot ce ştiam era că voiam să lucrez minunăţii micuţe, colorate. Simţeam că aş fi în apele mele, înotând cu spor şi drag. Nu aveam informaţii despre materiale, furnizori, tehnici. Nimic.
Am întrebat pe cineva care se pricepea în domeniu despre "ceva ca lutul, din care se fac bijuterii". Bineînţeles că m-a informat, cu lux de amănunte, despre lut. Iar apoi mi-a spus, ca şi sugestie: "Dacă ţi-e greu să pictezi lutul, poţi să lucrezi cu FIMO". "Aaa, da? Dar ce-i aia?".
Explicaţii, detalii, poveşti, harta magazinului desenată în minte.
Pe 8 martie eram în magazin, întrebându-l sfioasă pe vânzător despre "argilă polimerică". S-a uitat puţin ciudat la mine, a început să râdă şi a spus: "Eşti prima persoană care întreabă atât de elevat". "Elevaaat?". "Da. Toţi cei care întreabă, de obicei spun FIMO, lut, plastilină... Oricum altfel decât argilă polimerică." Am început şi eu să râd.
M-am dus la raft şi m-am cufundat în vraja peisajului ce mi se întindea înainte. O multitudine de culori, texturi, tipuri de material. Ustensile, accesorii. tot ce trebuie pentru desfăşurarea optimă a activităţii creatorului. M-am echipat cu calm şi am început să aleg. 6 culori şi multe multe accesorii.
Am mers spre casă la 3,5 metri deasupra pământului. De bucurie.
Primul lucru pe care l-am creat a fost un mini cupcake. Yummy!
Iar primul târg a fost pe 28 martie.
Asta este povestea foarte pe scurt a unei pasiuni. O pasiune care mi-a dat avânt în multe momente de moleşeală. O pasiune care mi-a dat viaţă în momente de moarte clinică a sufletului. O pasiune prin care am putut şi pot să mă exprim. O pasiune care mă formează, mă educă, îmi conturează un orizont larg. O pasiune care îşi merită timpul şi resursele materiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ţi părerea!