3 (trei)

Am împlinit trei ani. Vârstă rotundă. Deja am voie să fac lucruri pe care nu le puteam face înainte.
Am avut şi lumânare. Pentru tort. Un trei alb, frumos conturat cu roşu. Mi-a plăcut. Arăta vârsta mea reală.
Acum o ard. O ard pentru că îmi place. E liniştită şi arată vârsta mea preferată.
Ei nu-i place. Ar vrea să plângă, dar se abţine din orgoliu. Până la urmă nu mai poate. Izbucneşte în plâns şi stropeşte totul în jurul ei.
Acum flacăra e mai mare. Şi lumânarea mea plânge cu lacrimi constante.
I s-a rupt un colţ. Şi, în loc să plângă mai tare, s-a oprit.
A ars liniştit şi frumos. Dar s-a dovedit că avea fitil doar până la jumătate. A căzut. Fitilul. I-l aşez la loc, să mai ardă puţin. Dar peste câteva secunde cade din nou.
Lumânarea mea, odată un trei alb, frumos conturat cu roşu, acum stă moartă pe jumătate şi îşi dă duhul.
Am împlinit trei ani. Şi am ars dovada.